Istoria sahului 1 – inceputurile

Şahul este unul din cele mai vechi jocuri inventate de-a lungul timpului. Istorici şi cronicari au adus dovezi clare cu privire la existenţa jocului pe cele 64 de pătrăţele, meritele

descoperirii sale fiind împărţite între India, China, Persia, Grecia şi Egipt.

Descoperirile arheologice (piese de şah din piatră sau fildeş), cât şi picturile murale atestă prezenţa

jocului de şah încă din Antichitate. Pictori celebri ai diverselor perioade istorice au surprins

pe pânzele lor, în originale moduri, confruntarea acerbă dintre cei doi rivali situaţi de o parte

şi alta a tablei de şah. Numeroase legende şi mituri scrise sau transmise pe cale orală

vorbesc despre existenţa unui război închipuit pe tabla de şah, a unei înfruntări între minţi

luminate. Cea mai cunoscută legendă este cea a filozofului Sissa, legenda boabelor de grâu,

preluată din folclorul indian.

De-a lungul timpului regulile de joc au suferit modificări importante, fiind influenţate de

condiţiile si stilul de viaţa al diverselor popoare.

Primul joc cu reguli asemănătoare şahului a fost jocul indian chaturanga, apărut în jurul

anului 570 e.n. După anul 590 e.n. şahul a pătruns şi în lumea arabă, în Persia,

schimbându-şi denumirea în şatrandj. Aşezarea pieselor şi regulile de joc erau foarte

asemănătoare celor impuse astăzi în şah. Sub acestă formă avea să pătrundă si în Europa,

fiind raspândit de popoarele arabe prin nordul Africii.

De-a lungul secolelor şahul european a continuat să se dezvolte, contribuţii importante la

stabilirea principiilor de tactică şi strategie, la dezvoltarea deschiderilor şi a finalurilor având

diverse personalităţi din domeniul şahului şi campioni mondiali.

Contributii importante in dezvoltarea sahului au avut Luis Ramírez de Lucena (cca. 1465 – cca. 1530),

Pedro Damião (1480–1544), Rodrigo (Ruy) López de Segura (~1530 – ~1580), Gioachino Greco

(~1600 – ~1634), François-André Philidor (1726 – 1795), Alexandre Deschapelles (1780 – 1847),

Louis-Charles Mahé de La Bourdonnais (1795–1840), Howard Staunton (1810 – 1874), Paul Charles

Morphy (1837 – 1884), Karl Ernst Adolf Anderssen (1818 – 1879)